Sunt pe .ro

Salutare! M-am mutat în casă nouă  unsoideblog.ro

Vă aștept cu drag!

Cu soare și dragoste

Cum ne revigoreaza soarele ăsta. O plimbare prin parc, un nani bun şi uite aşa ne revine pofta de viaţă. Iar Loli care nu voia de niciunelea acu` e furtună în jucării. Zici că sunt noi toate şi le savurează pentru prima dată. Citeşte, chiar!

 

Iubesc soarele şi vremea bună. Daiana mea îmi zicea: Honey, te-ai uitat pe geam. E ceaţă!!!! Bine, eu mă înveseleam pe moment, de bucuria ei, da’ clar nu era ziua mea. Daaaa, Daiana iubeşte ceaţa, ploaia, furtuna, fulgere, trăsnetele. 🙂 Eu nu sunt aşa. Mie şi vremea trebuie să îmi facă pe plac. Mă cert cu cerul: iar torni, mai lasa-mă cu atâta burnită, nori negri, viscol. Dă-i cu soare, cer albastru precum ochii pe care Loli nu i-a păstrat. Ee, asta nu-i băi, tot cei mai frumoşi din lume sunt. Ca să nu mai zic că pe la jumătatea unei zile mohorîte eram obosită, fără vlagă şi chef, azi parcă am băut licoare magică după atâta soare. Să fie aşa şi mâine şi poimâine şi tot aşa până se face primăvară de-a dreptul. Şi să fie cu dragoste. Să aveţi un weekend plin cu soare şi cu dragoste. De ziua de mâine nu ştiu nimic. 😉 Cu toate astea, să o petreceţi ca-n filme. 🙂

Fără titlu

Cum Loli nu vrea să folosesc tastele, că doar sunt ale ei și eu nu am voie să clicăiesc fără stirea ei, citim, lecturăm ce fac alții de la distantă…să nu atingem tastatura. Poate la noapte prind ceva timp să mă desfăsor și eu în voie pe blog. Și cum tot lecturăm una alta, iată și cugetările 🙂

Maaaare lumea bloggerilor. De când am blog tot citesc ce scrie unul, altul, la ce nivel sunt în materie de cititori, posturi, stil, teme, comenturi. Şi casc ochii, mă minunez, mă roade invidia (e tot pozitivă treaba), îmi dau dreptate: da, scriu binişor. Ce mai, e o nouă lume. Şi cu Loli în brate, i-am explicat şi ei, când am citit din cutare, cutare. Mamăăă, zici că eşti într-o librărie virtuală, cu scriitori de toate categoriile şi pentru toate gusturile. Iar senzatia este exact aceeaşi cu cea reală. Librărie, da? Când apuci să ai o cultură blogăreasca, că deh simţi fiorul competiţiei? Vrei, aspiri la un locşor printre ei, nu pe lângă ei. Şi zic pentru Loli, bine mai mult pentru mine: Mami, ne găsim şi noi locul printre ei, cu siguranţă. Cum sunt un soi (ca în viața reală, citat din mama, de pe vremea copilăriei, când făceam mofturi la masă), am un soi de blog, încă în formare şi definitivare, şi furare de clipe pentru asternut 3 rânduri, și mă declar fan pentru orice încercare de a transmite ceva, pentru oricine şi nu cataloghez nimic la simplist, mediocru, elitist şi alte superlative. Mi se pare, nu aş zice curajos deoarece sună şcolăresc, îndrăzneţ să expui şi să te expui. Fiecare apreciere te măguleste şi te responsabilizează. Uneori improvizezi o categorie, o dezimprovizezi pentru că ai parcă ceva de spus, alteori deletezi de tot.. E o joacă plăcută de oameni mari  și azi noapte tam-nesam …ce visez..o blogărită fashionistă!!!! Eram bff. Say what?

Praf în ochi…praf de cacao

Pudra de cacao este ingredientul nelipsit din cozonacii făcuți la mine acasa, de mama (încă nu am ajuns așa gospodină), pe lângă nucă și stafide și alte ingredinete, evident. Nu-mi plac dulciurile, de la o vreme, de la nopțile nedormite, le cam mănânc! :(, și cu toate acestea îmi place gustul ciocolatei amărui cu multă cacao. Când eram mică credeam că e un nisip care se mănâncă și nu-mi imaginam că provine din semințele unui fruct. Și nu e vorba de un fruct mic, ci un fel de pepenaș cu până la 30 de boabe de cacao, la interior, dispuse ordonat, în loje.

Arborele de cacao își are originea în pădurile din America Centrală, în prezent cultivat în toate zonele tropicale. Mediul cald și umiditatea crescută, arborii înalți care le oferă umbră şi protecție permit dezvoltarea lăstarilor.

Cum se prezintă? Este un arbore curios ca apariție: nu foarte înalt, atinge în medie 15 metri, are flori ce cresc direct pe trunchi și pe ramuri şi după flori, evident, urmează fructele. 🙂 Nu sunt mici, măsoară până la 30 cm lungime şi pot avea 8-10 cm lăţime, sunt ovale, pare că sunt lipite pe arbore și nelalocul lor, ca nişte mingi aruncate de nişte puşti obraznici, au o culoare galben spre portocaliu, când sunt coapte, uneori mov sau chiar verde. Cântăresc cam 500 de grame şi conţin seminţele încorporate într-o pastă de culoare albă, comestibilă, cu gust dulceag. Animalele sunt atrase de această prăjiturica naturală şi consumând pasta, asigură răspândirea speciei. Frunzele sunt  mari, lungi, cu codiță de prindere îngustă şi vârf ascuțit. Florile sunt multe și mici, fine, lipsite de miros, dispuse pe trunchi  și pe ramuri. Polenizarea este asigurată de musculiţe (diptere) şi uneori de lilieci.

Vârsta la care apar primele flori este de 4 sau 5 ani. Într-un an poate înfori de mai multe ori, producând peste 6.000 de flori, din care doar 20-30 ajung să se matureze în fruct. Un pic de risipă, deoarece doar o parte din flori ajung să fie polenizate, însă ceea ce îi dă un look aparte este prezenţa pe arbore a florilor şi fructelor în acelaşi timp. Studii recente arată că numărul de flori la început de sezon este mai mic, spre finalul sezonului cald fiind mult mai mare. Fructul este, în limbajul biologilor, o bacă ce conţine boabele de cacao. Un kilogram de boabe de cacao se obţine de la aproximativ 40 de fructe. Boabele de cacao sunt prăjite, de altfel procesele la care sunt supuse (temperatură, uscare etc) sunt mult mai complicate în funcţie de produsul finit urmărit. Aroma specifică de cacao este în funcţie de climă, specie, condiţii de cultivare.

Boabele de cacao conţin: lipide, pectine, zaharuri, și lista e lungă şi grea, iar dacă ar fi să rezumăm, substanţele cu efecte medicinale benefice sunt teobromina şi cofeina. Acestea din urmă sunt cunoscute datorită acţiunii asupra sistemului nervos, accelerează activităţile intelectuale (mă duc să iau o pauză de ciocolată caldă!) şi fizice. Băuturile cu cacao stimulează sistemul cardiovascular, respirator şi digestiv. Atenţie la cantităţi! Efect laxativ nedorit atunci când suntem în vizită!

Cum se numeşte cacao ăsta? Cred că asa trebuia să încep, dar mie îmi place să fac uneori lucrurile diferit şi să intru în miezul problemei. Arborele de cacao aparţine genului Theobroma şi face parte din familia Malvaceae. În cercetările voastre despre arborele de cacao veţi întâlni denumirea de Theobroma cacao.

Un strop de istorie…să vă îmbie la degustat

Beneficiile arborelui de cacao nu sunt descoperiri recente. Maiaşii şi aztecii cunoşteau efectele boabelor de cacao, respectiv al licorilor obţinute din cacao. Pentru aceste civilizaţii arborele de cacao era simbolul abundenţei, boabele de cacao fiind folosite şi în ritualuri religioase dedicate zeilor. Practicile medicinale ale aztecilor includeau boabele de cacao, din care se făceau preparate cu virtuţi tonifiante, afrodiziace, poate uneori şi euforizante (le lăsau la fermentat!). În călătoriile lui, Columb a facut cunoştintă cu boabele de cacao, dar nu  le-a apreciat valoarea la momentul respectiv. Boabele de cacao au ajuns în Europa abia în secolul al XVI-lea.

Gustul amărui a fost tratat cu diverse mirodenii, băutura cu cacao preparată caldă sau rece, produsele solide cu cacao au devenit populare și cu o dependenţă serioasă. Vorbim de ciocolată? Da! Ciocolata are ca principale ingrediente pudra de cacao, untul de cacao. Restul este zahăr, scorţişoară, vanilie, plus altele… după preferințe! Este adevărat că fără ciocolată lumea ar fi fost tristă şi am putea spune fără gust. Dacă sunteţi trişti, este dovedit ştiinţific, o bucăţică de ciocolată vă aduce buna dispoziţie. Creşte nivelul unei substanţe din corp care ne binedispune. Untul de cacao, de care sigur aţi auzit, este la mare căutare în cosmetică, adevărat elixir al tinereţii.

Arborele de cacao este prin definiție un dar al zeilor şi al naturii de care trebuie să ne bucurăm. Speciile sălbatice au nevoie de protecţie şi apreciere. Cultivarea arborilor de cacao cu importanţă economică se face în condiţii mai speciale, durata de exploatare a unui arbore de cacao este din momentul maturităţii destul de scurtă, de aproximativ 15 ani, după care capacitatea lui scade şi necesită înlocuire.

Big Explorer, Arborele de cacao, decembrie, 2012

 

Și cum ne place raw vegan lately iată și opera proprie. Ciocolată rawvegan cu cereale. Loli a gustat-o pe când era în burtică. 🙂

 

 

 

 

 

La mulţi ani, Iulian! La mulţi ani, tati de Loli! La mulţi ani, soţul meu!

Tată de Loli, tatăl Sofiei -Lorena. Am căzut în damblaua scriitoarei Parinoush Saniee. Da, el este tatăl, soţul care ne aşteaptă să ne asamblam în boba, să ne punem căciulile, să ne treacă mofturile şi ifoselele (acum suntem două alintate, îi era de ajuns una, s-a ales cu una şi mai simpatică) şi tot aşa. Sunt încă sub influentă ultimei cărţi citite scrisă de autoarea de mai sus. Nu o mai recomand nimănui. Gata, m-am lecuit de atâta suferinţă, sacrificii, onoare dusă la extrem şi credinţă. Cine nu-şi poate exterioriza o tristeţe şi are nevoie de acel declic poate să o citească. Eu vreau vesel, funny, cu viaţă, cu capul în nisip precum vorba cu struţii şi cu fericire şi hohote de râs. Nu am motive de nefericire, ba dimpotrivă am tot ce mă face fericită. Am să scot de la praf nişte chic lit sau literatura de gagici simpluţă, fără răscoliri sufleteşti. De unde am plecat şi unde am ajuns. Nu ăsta era subiectul.

Azi e ziua lui tati. Şi e o zi specială, prima sărbătorire, a zilei lui, cu Loli în braţe. Loli, e Loli alintată, numele este dat de tatăl ei. Şi în conversaţiile noastre (Loli şi moi) îi aduc aminte: Loli, tu eşti Sofia-Loreana, tati a vrut numele astea şi mie mi-au plăcut tare, nu am avut nimic de zis:)))). Şi pentru că ne plac amândouă, şi nu ne-am putut hotărî la unul, le-am prescurtat pe moment Loli.

La mulţi ani, Iulian! La mulţi ani, tati de Loli! La mulţi ani, soţul meu!

Ne facem…de drum

Cum planificăm de vreo 2 ani Barcelona?

Uite aşa:

Mergem anul asta să vedem La Sagrada familia? Era acum doi ani, urma nunta, luna de miere, bla bla. Răspunsul primit era, sincer, de așteptat: nu anul asta, la anul. Bineînțeles, atunci tot Spania a fost. Spania, a fost dragoste la prima vedere, so to say. Ne-am organizat, a durat ceva weekend-uri să plănuim, un circuit frumos. Madrid, Toledo, Cordoba, Sevillia, Jerez de la frontera, Cadiz, Marbella, Malaga, Granada, din nou Madrid. Da, luna de miere trebuie să fie o lună plină, bine, hai 2 săptămâni şi un pic, nu un weekend, și da, merită să faci un efort financiar. Papi pâine cu ceva nimic uns după, nu pe gol ci cu capul plin de amintiri, alte planuri de călătorie, încă îmbătați cu jerez (a trecut la control!) şi cu iz latin cu mix oriental (Alhambra, mami, este minunată!).

sursa foto: wikipedia

 

Anul trecut. Mergem la Barcelona? NUUU! Ai înnebunit, femeie? Auzi la ea, cu burta la gură. Bine, aștept, vom mergem cu Loli, fiica din dotare, maare amatoare de călătorii cu avionul. Hi, hi, interminabil drumul Valencia –  Bucureşti, hufff, de astă toamnă.

Acum e mai mare, ar avea de valentinii ăştia îndrăgostiti (adică, cum cine? Noi, mami şi tati plus Loli) 9 luni. So, este valabilă de zburat again. De când a venit strumfița la lumină suntem agitaţi toți în jurul ei şi o dată la câteva luni trebuie schimbat mediul. Da! Să schimbăm ritmul şi poate, zic cu o cruce mare la icoana, şi pofta copilului nemâncăcios. Cine ştie, poate bucătăria mediteraneană o fi pe gustul ei. Loli, mergem la Sagrada Familia şi în parcul ăla frumos mozaicat?  Facem și un tur al străduțelor din cartierul gotic? Nu vom vizita muzee, Loli nu știe ce sunt alea și trebuie să ne comportăm bine acolo, loc de cultură, so on and on, iar noi ne maimuțărim des și ne pupăm în trei, pupală în familie, vorba soțului meu. Admirăm arhitectura, gustăm bunătățuri, respirăm barcelonește. Ce zici, Loli? Am găsit un hotel frumuşel, la Genius Travel, city break, bun de achitat. Scoate cardul tati!

 

sursa foto: Lacramioara Croitoru

sursa foto: Nicolae Croitoru

 

 

sursa foto: Nicolae Croitoru

 

Nu are cine să-mi răspundă. Doarme, cu sforăieli, are muci. Trec până atunci, sigur.  Și accuweather zice 10-11 grade, cu soare, de ziua pupăcioasă. Deci, mergem?

Țepoși simpatici

Mici, plini de țepi, cu nas curios, tot timpul în căutare de ceva gustos.. o insectă, un vierme. Da, da este vorba despre arici.

Ce sunt?

Aricii sunt mamifere insectivore, ”primitive”- după unii,  ce exploatează o diversitate surprinzătoare de medii de viață, de la pădurea de mangrove la deșert, de la parcuri urbane până la pajiști alpine. În toate aceste medii  de viață, factorii ce limitează distribuția lor sunt lipsa unui adăpost în timpul zilei și hrana puțină, reprezentată de nevertebrate mici. Teritoriul unui arici cuprinde cuibul și spațiul din jurul acestuia aproximativ o 100 de metri de jur împrejur. Cuibul este construit în pămînt, sub tufișuri, în firide mici din stânci, sub clădiri. În caz de invazie, din partea vreunui seamăn sau alt animal, nu e cunoscut pentru vitejie, este un animal fricos și în astfel de situații,devine doar gălăgios:  mormăie, pufnește, plescăie.

Când spuneam mici spuneam de fapt că de la cap la coadă nu depășesc mai mult de 30 de cm, și greutatea de 1 kg,  plus picioarele mici, terminate fiecare cu 5 degete, ochii mici, dar mai bine dezvoltați decât ai altor insectivore, sunt fuduli de ureche și cu un nas bine echipat pentru detectarea de diverse arome.

Comportament

Majoritatea speciilor sunt nocturne. Ca regulă generală, sunt tereștri, își duc viața și se hrănesc la nivelul solului, deși, s-a demonstrat, pot  înota cu ușurință și cățăra cu destulă competență! Abilitatea de a săpa variază de la o specie la alta, aricii indieni fiind recunoscuți drept cei mai buni săpători. Majoritatea aricilor tolerează vremea neprielnică și perioadele în care hrana este puțină prin hibernare – iarna și somn estival pe timp de secetă. În cazul speciei europene, Erinaceus europaeus, întânit și la noi în țară, hibernarea poate dura 5 până la 7 luni, dacă temperaturile se mențin scăzute pe perioade mai mari de timp. În timpul lunilor de hibernare bătăile inimii scad de la 188 pe minut la 22, iar temperatura corpului poate scădea până la 1 grad Celsius. Hibernarea prelungită afectează mult organismul animalului, respectiv rezervele de grăsime, astfel că exemplarele care nu stochează îndeajuns spre toamnă nu vor supraviețui.

Speciile de arici studiate de specialiști sunt solitare și teritoriale în stadiul de adult. Mici adunări, în grupuri, au fost raportate la unele specii, însă probabil sunt femelele cu puii din anul respectiv. Luptele sunt rare între arici, reacții violente apar doar în caz de încălcare de proprietăți, și atunci doar gura este de ei așa cum spuneam mai sus. Ceea ce este interesant, sunetele de amenințare sunt identice cu cele produse de femele în perioada de curtare, probabil ca răspuns la apropierea mascului. Cine să mai înțeleagă?

Marcajul olfactiv, cu un iz specific este emanat și folosit pentru delimitarea teritoriului, uneori chiar evident și pentru nasul omului. Simțurile aricilor: cel al auzului este punctul lor forte, însă vederea este slabă, mirosul excelent. Particularitatea lor cea mai interesantă și care le distinge dintre mamifere este impregnarea perilor de pe corp cu saliva abundentă rezultată prin lingerea sau mestecarea de plante toxice sau cu mirosuri puternice. De ce sunt atrași de aceste resurse mirositoare nu se știe, ipotezele sunt nenumărate- parfum pentru curtarea femelelor, îndepărtarea paraziților, prădătorilor, însă nici una care să explice pe deplin acest comportament.

Țepii sunt, de fapt, fire de păr modificate, dure, și care devin erecte în condiții de stres. Musculatura abdominală a aricilor este bine dezvoltată și permite arcuirea corpului ariciului, transformându-l într-un ghem țepos. Dușmanii naturali nu pot fi păcăliți, bursucii și vulpile au învățat arta derulării mingilor țepoase. 😦

Dietă și ecologie

Aricii se hrănesc în principal cu insecte, dar și alte nevertebrate precum viermi, păianjeni, melci. Fiind mai mari decât ceilalți reprezentanți ai ordinului Insectivora, și-au lărgit meniul la șopârle, amfibieni, uneori și mamifere de dimensiuni mici. Aricilor le plac nespus și ouăle păsărilor ce cuibăresc pe sol, și nu sunt cunoscuți ca fiind strângători, în sensul de depozitare a hranei pentru mai târziu, ba chiar descoperă rezevele altora, în special cele ascunse de vulpi (ca un fel de ironie a sorții).  Mai consumă și fructe, semințe și ciuperci. Sunt destul de mâncăcioși, s-ar zice!

Unele specii consumă șerpi veninoși, scorpioni, albine, gândaci toxici, păianjeni…animale de care unele specii s-ar feri. Se pare că au toleranță  excelentă la toxine, de 40 de ori mai mare decât șoarecii de laborator și pot ingera cantaridină în doze de 3000 de ori mai mare decât cea considerată letală pentru om.

Masa, de obicei, este luată seara, noaptea, aricii se deplasează pe distanțe cunoscute, fără abatere de la traseul obișnuit, le place rutina.

Reproducerea

Perioada de gestație durează  30-40 de zile, femela naște 2 până la 5 pui, orbi, fără peri sau cu peri moi, mici. Țepii cresc și devin duri după prima săptămână de viață, iar posibilitatea de a se face ghemotoc apare după câteva săptămâni. Creșterea puilor este responsabilitatea femelei arici, masculul nefiind implicat în acest proces. Nu sunt familiști,  sunt poligami, adică un mascul poate curta mai multe femele.  Perioada de alăptare durează 5-7 săptămâni, durata de viață a aricilor fiind, în medie, de 7 ani.

Statut de conservare

Dintre cele peste 20 de specii de Erinaceidae doar 3 sunt considerate amenințate.

Aricii, mai nou, au devenit animale de companie în unele țări, sunt protejați și alintați. Însă, nu uitați, sunt animale sălbatice și locul lor este în natură! În cazul în care ați optat pentru un astfel de pet, aveți grijă să trăiască bine.

Big Explorer, 2012

 

 

 

Mamele astea

Mamele cu copii în brațe nu sunt de altă planetă. Nu fac parte din vreo sectă, nu sunt demne de milă. Da, nu sunt bolnave. Sunt capabile de lucruri la care sigur nu te-ai gândit, nu sunt doar mame, ci oameni cu dorințe, cu gânduri, cu supărări, cu vise, cu tot tacâmul care definește personalitatea fiecăreia în parte. Și nu sunt în concediu, termen, fără indoială, inadecvat pentru perioada cât nu lucrezi la un serviciu și te ocupi de primul/primii ani de viață ai copilului. Concediu de maternitate! Nu există concediu pentru mame, când vin copiii concediile sunt altceva.

La mega de lângă bloc, ies cu Loli des. De obicei, îmbrățișate în boba, ca să am mâinile libere, în caz că îmi cade cu tronc ceva bun de mâncat, de preparat. Și cum dinții ne dau de furcă these days, Loli e mai morocănoasă. Ne așezăm frumos la coadă. Ea se foiește, nu mai are răbdare. Eu încep să dansez, cânt acolo încetișor, pentru urechile ei Alunelu’ și cum se zbânțuiam noi așa ne invită doamna din față să înaintăm, că ne cedează locul. Zic: nu e nevoie, mulțumesc. Erau 4 oameni, ce mi-erau 3 minute, ce-mi era să aștept. Insistă, vorbește tare, se întorc și ceilalți, se face pârtie, casierul începe și el. Acuma toți mă așteaptă, insist și eu că nu e nici  o problemă. O luăm de la capăt iar, apoi, ca să mai lungim clipa, bine, domle, trec în față. Și toată lumea numai zâmbete largi, că Loli și-a ițit capul, s-a uitat  la toți, mulțumesc în stânga și în dreapta. Și ce aud, înainte să ies, că era spus să aud, chiar de doamna binevoitoare. Surdă nu sunt, auzul cu căciula pe urechi nu mi se alterează:

– Așa fac toate. Spun nu, dar de fapt e da. Abia așteaptă să le spui ceva.

Mamăăă, am luat foc cu tot cu căciulă. Și mă întorc spre ea, sigur aveam spume, numai că în secunda doi, se duce fuguța către nu știu ce raft să mai cumpere ceva. Acuma ce tărăboi să mai fac, restul nu aveau nicio vină, să o urmăresc prin magazin și să o afurisesc de toate, cu tot cu Loli în brațe. Plec.

Și uite așa în cei câtiva metri până în scara blocului am bolborosit de una singură, de fapt cu Loli, dar nu puteam să porcesc chiar în voie, că îi zgâriam timpanul inutil cu vorbe urâte și am avut așa o stare vreme de o oră, că am jurat:

– să nu cedez la timpul meu: aștept, privesc în jur, casc ochii, nu mă deranja cu vreun acces de bunătate

– să răspund la fiecare gest care denigrează mamele, pot purta și pancardă!

– să nu judec, am avut tendința, nicio o mamă indiferent de vârstă

– să nu las pe nimeni să mă organizeze: tu treci în față, tu nu așteapta, tu nu poți etc, doar pentru că se vede mămicia pe mine, n-am piedut nici o abilitate după naștere, și vreau ajutor când cer, nu atunci când nu am nevoie.

Și, da, mamele nu sunt super eroi, nu le fac pe toate, sunt obosite, uneori nesigure, sunt mame pentru copiii lor, neveste pentru soții lor etc. Nu e loc de milă, de remușcare că nu ați cedat locul unei mame. Mamele se descurcă, pot și fără atâta compătimire. Cu un strop de respect, vine primăvara mai repede! 🙂

 

 

Lecţii despre alăptare…în taxi

Dacă aveți probleme de alăptare luați taxiul. Serios! Am decis să scriu despre asta pentru că prea a fost de tot. Am mers cu taxiul de la începutul anului, cu ocazia controalelor Lolitei, de 3 ori. Și mare mi-a fost mirarea.

Prima dată

Intru în taxi, spun adresa și vorbesc în surdină cu Loli. Ne pornim, la primul semafor:

– Cât timp are? (Sincer, nu înțeleg felul asta de întrebare, semantic vorbind)

– Aproape 8 luni, zic.

– Multe înainte. Ce mică e.

Eu, porcăiesc în gând, o fi crezut că a făcut un compliment și zic, sec:

– Da, de aia umblăm pe la doctori. Am fost la un specialist în endocrinologie pediatrică. Nu crește.

Sper să mai zică ceva și să tacă. Da’ de unde.

– Mănăncă mâncare sau doar piept?

Eu, cu ochii mari, răspund neadecvat pentru o doamnă.

– Nu mănâncă nimic extraordinar ( mă refream la ceva gătit), doar țâțe.

Și  se pornește, precum motorul lui, să depene, fără să fie deranjat de tonul meu.

– Daaaa, fooaarte bine, soția mea a alăptat până la 3 ani. Am un băiat sănătos tun. Alea care nu alăptează sunt niște comode. Cum adică să nu ai lapte. Păi ai, dar trebuie să știi să scoți cu pompița, să dai copilului de câte ori vrea.

Și tot așa de la Victoriei până în Tineretului. Eu, am rămas paf. Ia uite domle de unde ieși expertul. Bravo lui. 🙂

A doua oară

Tot de la medic, în drum spre casă, Loli în boba. Se uită prin oglindă la noi.

– Copiii stau cel mai bine în brațe la mama lor.

– Da, normal, zic. Urmează întrebarea cu vârsta, ce mică e, de ce e așa mică, că nu mănâncă etc.

– Nu i-ați dat lapte praf, nu?

– Am încercat pe la 6 luni, de disperare, nu l-a vrut.

– Foarte bine, vedeți, copiii știu ce vor. Așa e ea, se va face mare, veți vedea.

De data asta îmi zic, măi să fie, e tare de tot. Dacă pe lângă a învârti colacul este și citit în ale hrănirii naturale și artificiale, e semn că lumea se învârte în sensul care trebuie. Eu ce tot încerc să aflu de la toți medicii aștia? Nu mai duc copilul la nici  un control. Clar, problema e la mine.

A treia oară, ieri, tot în taxi. Loli se foiește, suge cu spor degetele, semn că e vremea mesei. Numai că suntem în trafic și cum ea este o prințesă și nu vrea nicicum să ia masa oriunde, o chinui o dată, a doua oară o las cu degetele.

– Puteți să o alăptați, nu e nici o problemă, zice taximetristul.

– Ba este, nu vrea, că nu are  condiții: pernă, sunet de fond etc. Așa e fata mea.

Și începe să îmi înșire povestea lui și a copiilor alăptați, mari acum etc.  Drumul a durat 15 minute.

Ce să zic, mă bucur că există informare, că bărbații sunt susținători într-ale alăptării, deoarece de multe ori, ei cedează primii și la replica: nu vezi că plânge, dă-i supliment, mamele se simt vinovate și ajung să creadă că nu pot alăpta un bebeluș.

Pe de altă parte, la viitorul copil, dacă va mai fi, am să ard perna de alăptat și celelate accesorii folosite de mine, pentru mine ca să îmi fie ușor ( dureri de spate, copil mic), și care credeam eu că sunt ok ca fata mea să sugă liniștită și să fiu mult mai relaxată și plimbăreață, să nu fiu legată tot timpul de casă când vine ora mesei.

Și ca o concluzie: chiar am crezut că doar pe forumurile, grupurile de mămici, cu prietenele mămici sau nemămici poți avea astfel de conversații. 🙂

 

 

Dilemă de weekend

Zilele trecute vine Iulian acasă, de la serviciu cu o problemă de matematică. El matematician şi informatician, la baza, mă pune la calcule de fiecare dată când ieşim la cumpărături :)))) S-o fi gândit că mă relaxează. Ce să zic, am şi fost bună la mate!!!! De la nivelul mediu la deloc. Iar eu nu am nici o pretenţie matematică lately, doar dorm din două în două ore, îi zic fooarte încântată: ia să auzim.
Iată problema, varianta scurtată:
3 români se cazează la un hotel în oraşul x. Plătesc pe camera 30 de euro, adică 10 parai de fiecare. Recepţionerul a două zi, înainte de micul dejun, realizează că era un discount pe acolo, în perioada respectivă, nu mai ţin minte motivul, şi că trebuie să dea românilor 5 euro îndărăt.Trimite camerista să le dea cei 5 euro. Şi ea, pe drum, nu a găsit soluţia la împărţeală 5 la 3, drept urmare a pus 2 euro în buzunar şi le-a înapoiat clienţilor 3. Să le ajungă câte 1 euro la fiecare.
Prin urmare, românii au plătit 9 euro în final. Iar 9×3=27 de euro camera, plus 2 euro din buzunarul cameristei egal 29 euro. Ce s-a întâmplat cu 1 euro? Unde s-a pierdut?

Eu m-am gândit un pic şi cum era tata la noi m-am dus fuguta la el să mă salveze. Tata, le avea cu astfel de calcule, doar că acum nu avea dispoziţia necesară. Era cu nasul în oala de borş (e gospodar!) şi m-a lăsat sa mă descurc. După ce m-am foit prin casă, întrebat Loli dacă are vreun răspuns, mă declar necunoscătoare.
Şi zic, hai, dă cu rezolvarea că nu am răbdare. Şi nici Loli nu ştie.
Voi, ce spuneţi? Unde o fi acel euro buclucaș?